Asociația de Formare în Psihoterapie Psihanalitică prin Observarea Bebelușului

Observarea psihanalitică a bebelușului, în centrul unui cadru de pregătire profesională

Căutăm să aprofundăm procesele psihice primare, relațiile timpurii și felul în care acestea continuă să fie recognoscibile în psihoterapia bebelușului și a sistemului parental, a copilului și a adolescentului.

Un proces dinamic, construit și susținut în timp

Pregătire în psihoterapie psihanalitică

Suntem alături de cursanți într-un program complet orientat spre observarea psihanalitică a bebelușului după metoda Esther Bick.

Filiație metodologică

Susținem o continuitate de transmitere a metodei care păstrează exigența procesului și a cadrului de supervizare.

Dialog interdisciplinar & activitate științifică

Încurajăm reflecțiile psihanalitice prin colocvii, publicații și conferințe care cultivă dialogul dintre psihanaliză și perinatalitate.

Comunitate profesională

Menținem deschis un spațiu de întâlnire pentru profesioniști care caută continuitate și preocupări profesionale comune.

Un parcurs pentru profesioniști interesați de psihoterapia psihanalitică și de aprofundarea relațiilor timpurii

Programul este gândit pentru cei care caută un cadru de pregătire profesională continuă. Observarea psihanalitică a bebelușului ocupă un loc central în structura pregătirii și funcționează drept una dintre bazele din care se construiește înțelegerea profesională.

3 ani
durata parcursului de pregătire profesională de bază; pregătirea continuă după program
2 ani
durata observării psihanalitice a bebelușului în familie
6 ore/săptămână
de pregătire teoretică și clinică, în format online
12
Participanți în circuit închis

Observarea psihanalitică a bebelușului prin metoda Esther Bick

Susținem una dintre bazele din care se dezvoltă gândirea clinică prin pregătire, reflecție și transmitere metodologică

Formulată de Esther Bick la Tavistock Clinic din Londra, această metodă a devenit una dintre bazele importante ale formării psihanalitice în mai multe spații profesionale internaționale.

În cadrul proiectului nostru, este susținută prin seminarii săptămânale în care experiența observației psihanalitice este adusă în lucru și pusă în relație cu întrebările clinice și teoretice pe care le deschide.

Metoda Esther Bick presupune prezența săptămânală a observatorului psihanalitic în familia bebelușului, încă din primele săptămâni de viață și până în jurul vârstei de doi ani, într-un cadru constant și fără intervenție directă.

Observatorul psihanalitic nu oferă sfaturi, nu evaluează și nu orientează interacțiunile.

Pentru familie, această prezență regulată poate deveni și un cadru discret care susține observarea mai atentă a bebelușului și a transformărilor timpurii din relația cu el.

Iar pentru participanții în supervizare, ea reprezintă o experiență directă și exigentă, din care se dezvoltă sensibilitatea față de procesele primitive, capacitatea de reverie și o înțelegere mai fină a vieții psihice timpurii.

În spațiul psihanalitic românesc, această direcție este legată de parcursul deschis prin Fundația Generația printr-o serie de seminarii de observare psihanalitică a bebelușului în familii și de coordonarea psihanalistei Cléopâtre Athanassiou-Popesco (Société Psychanalytique de Paris).

Totodată, experiența completă de observare psihanalitică a bebelușului parcursă de Oana Laura Nica și formularea cadrului actual au făcut posibilă susținerea unei pregătiri profesionale care reunește experiența directă, seminarul teoretic și de tehnică psihanalitică, supervizarea și legătura acestora cu practica psihoterapeutică.

Află mai multe despre linia de transmitere și cunoaște oamenii implicați în proiect.

Bebelușul trece dintr-un spațiu care îl conținea foarte strâns în uter, într-un spațiu aerian. Este prima percepție a bebelușului, asta nu înseamnă doar că trebuie să respire pe nas, înseamnă că și că el cade într-o lume nu doar aeriană, ci și supusă gravitației, el cade în gravitația terestră… el este acum realmente în gravitație, așadar este supus unor forțe care îl trag în jos.

Opus acestor forțe care îl trag în jos și care antrenează în el percepția unei căderi, este capacitatea pe care o are obiectul de a contracara această cădere, de a-l purta și de a-l face în așa fel încât el să fie ținut.

Pentru continuare, urmăriți filmul-prelegere cu doamna Cléopâtre Athanassiou-Popesco.

Colocvii & conferințe

Facilităm experiențe psihanalitice construite în jurul unor întrebări clinice presante, în care reflecția teoretică, materialul clinic și implicațiile tehnice rămân strâns legate

teme cu miză clinică psihanalitică
invitați și repere teoretico-clinice relevante
dialog între clinică și teorie
continuitate cu orientarea psihanalitică a programului

Colocviile pe care le organizăm sunt gândite ca spații de lucru și dialog profesional.

Aducem în prim-plan teme care cer timp, finețe de lectură și relevanță pentru practica psihanalitică, iar pentru mulți participanți devin și un prim punct de descoperire a proiectului.

Invităm, astfel, alături de noi specialiștii interesați la dialog.

Ecouri de la ultimul eveniment

Colocviul dedicat patologiei doliului a deschis întrebări clinice și teoretice esențiale despre corp, psihic, traumă transmisă între generații, identitate și limitele muncii analitice. Totodată, întâlnirea a făcut vizibilă fertilitatea dialogului dintre poziții psihanalitice distincte, reunite în jurul aceleiași realități clinice.

Colocviul a reușit să lege 3 teme profunde: doliul, trauma și identitatea, fără să rămână la nivel teoretic abstract.

Ideea că „nu jelim doar pierderile noastre, ci și pe ale celor dinaintea noastră”, schimbă complet perspectiva în cabinet.

Tema identității a fost punctul forte: „fuziune identitară”, când copilul devine „cineva din familie care nu a putut fi plâns”. S-au pus în cuvinte lucruri pe care mulți le vedem în terapie, dar nu știm să le numim.

Pentru mine, revelația a fost că doliul patologic nu e doar „jelitul îndelungat”, ci și „jelitul în locul altcuiva”. Când pacientul poartă doliul pentru cineva din familie pe care nu l-a cunoscut, de fapt familia întreagă evită să jelească pierderea reală.

Colocviul mă face să mă uit altfel la pacienții „fără istoric traumatic” și să mă întreb: „Cine din familie a suferit mult și nu s-a vorbit despre asta?”

Un colocviu dens, uman și clinic util. A transformat „transmiterea intergenerațională” dintr-un concept de carte într-o realitate pe care o simți în cabinet.

Mulțumesc organizatorilor și vorbitorilor pentru curajul de a vorbi despre dureri care nu sunt ale noastre, dar pe care le purtăm oricum.

Aura Toth

A fost ceva deosebit și mă bucur mult ca ați reușit sa organizați și să aduceți aceste multiple înțelegeri, reflecții, perspective complexe asupra înțelegerii situației lui Sorel, a lor împreună, a textului și a psihanalizei în general.

Foarte importantă atmosfera interioară și cea de împreună creată prin aceste interacțiuni.

Felicitări încă o dată și mulțumiri în același timp. Toți ați fost minunat de audiat și primit în spațiul meu psihic.

Mădălina Ivanciu

Mulțumesc mult pentru colocviul fascinant!

Am apreciat diferitele puncte de vedere ale profesioniștilor! Sinteza finală ne-a permis să adunăm toate acestea și să păstrăm ce a fost mai valoros.

Au rămas cu mine ideile de precoce versus profund, perspectivele psihanalitică, psihoterapeutică și psihopatologică, temporalitatea doliului în două etape, narcisismul și pulsiunea de moarte, transmiterea intergenerațională.

Felicitări echipei pentru nivelul de calitate ridicat al muncii voastre!

Laetitia De Bengy

Mulțumesc mult, a fost cu adevărat fascinant! Îți dai seama ce ați creat?

În primul rând, un mare BRAVO, pentru că, sincer, evenimentul a fost jos pălăria. Ai condus totul cu mult profesionalism: intervențiile fiecăruia, traducerile, luările de cuvânt, tot.

A fost remarcabil felul în care ai făcut ca totul să se lege și să curgă atât de firesc, într-un cadru foarte profesionist.

Apoi, să avem șansa de a-i asculta pe acești trei mari ai psihanalizei gândind cu voce tare a fost extraordinar! Iar doamna Rosa Jaitin este cu adevărat fascinantă.

Chiar am trăit un moment aparte. E genul acela de moment despre care știi că este unic pentru că ai avut șansa să-i asculți live pe acești oameni fascinanți.

A fost foarte frumos!

Yara Tabet

Mi s-a părut interesantă perspectiva fiecăruia. E ok când sunt mai multe perspective – și fiecare își alege cu ce rezonează.

Mi-a placut mult creativitatea, spargerea cadrului clasic de a însoți o clienta. Și chiar dacă persoana a murit – a murit altfel!